Copiii inspira copii. Uneori, cel mai bun profesor al copilului tau este un alt copil

Copiii inspira copii. Uneori, cel mai bun profesor al copilului tau este un alt copil
Share on Facebook0Share on Google+0Digg thisShare on Reddit0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0Email this to someone
Astazi, ne-am intors din parc cu doi dinozauri uzati. I-am cumparat de la Mara, o fetita in clasa pregatitoare.
 
„Obiectele de pe primul rand costa 50 de bani. Cele de pe rândul doi costa 1 leu și cele de pe rândul trei costa 2 lei”.
 
Ieri, Mara se afla in parc cu fratele ei mai mare. A vazut doua fetite care isi vindeau din jucarii.
 
„Uite, posetuta asta roz, in care strang acum banii, si inca doua jucarii mici m-au costat 1 leu” – imi spune Mara atunci cand o intreb cum de i-a venit ideea sa vanda din jucariile ei si ale fratelui sau.
 
„Sunt jucarii de copiii mai mici. Eu si fratele meu nu ne mai jucam cu ele”, adauga ea.
 
Asa ca, inspirata de cele doua fetite de ieri, Mara si-a adus, astazi, jucariile in Parcul Izvor.
 
L-am intrebat si pe Luca daca ar vrea sa-si cumpere o jucarie de la Mara. I-am explicat faptul ca Mara vinde din jucariile cu care nu se mai joaca pentru a avea bani sa cumpere altele noi. Dar ea ma corecteaza: „Nu vreau jucarii. Acum sunt mare. Sunt in clasa pregatitoare, iar fratele meu este deja clasa a doua. Imi voi lua lucruri utile, de care am nevoie: carioci, carti, caiete”
 
Si-a ales un dinozaur (pe cel cu gatul lung). I-am dat 5 lei si i-am spus sa plateasca singur. Mara a calculat rapid ca trebuie sa ii dea inapoi 3 lei rest. Eu am insistat sa-i pastreze pe toti. Sincer, m-a surprins cat de repede a facut acel calcul de matematica.
 
„Dar nu este corect. Poftim restul”.
 
Luca ma indeamna sa cumpar si eu un dinozaur. L-am ales pe T-Rex. Ambii dinozauri poarta urmele jocului. Sper ca au povesti multe si frumoase de spus din perioada petrecuta in casa Marei si a fratelui ei.
 
Dincolo de urmele usoare lasate de veselia copilariei, acesti doi dinozauri poarte un mesaj puternic: copiii inspira copii.
 
Iata, cum, doua fetite pe care nu le cunosc au determinat o alta sa actioneze si sa-si foloseasca resursele pentru a-si castiga independent primii banuti. Iar aceasta ii da de gandit fiului meu. In acest caz, o lectie de educatie financiara, gestionarea propriului buget, o lectie despre a invata cum sa te descurci singur si putin exercitiu de matematica.
 
Am luat acesti doi dinozauri nu pentru ca Luca avea nevoie de ei. De fapt, nici nu observase ca Mara vinde ceva. Am luat dinozaurii pentru Mara si Luca in acelasi timp. Pentru ea, sa o incurajez. Sa ii arat ca se poate si ca solutia ei, de a strange bani din vanzarea jucariilor de care nu mai are nevoie, chiar are rezultate. Pentru Luca, o lectie. Stiu ca nu am fost singura mamica ce a trecut pe la buticul Marei. Pentru ca, atunci cand mi-a dat restul, in posetuta roz, pe care o cumparase cu o zi inainte, avea, deja, destui banuti.
 
Iar Luca i-a povestit, deja, lui tati, cum a cumparat el „doi dinozauri de la Mara, iar Mara isi va cumpara carti, carioci si caiete”. Acasa, jucariile lui Luca nu traiesc in anonimat. El isi aduce aminte de fiecare jucarie de unde a fost luata si in ce context. Si, imediat, i se declanseaza amintirile acelei excursii, ori ale acelui moment. 
 
Acesti doi dinozauri sunt prima lectie serioasa de educatie financiara pe care Luca o primeste la aproape 3 ani si jumatate.
 

Copiii inspira copii

copiii inspira copii

sursa foto: Arhiva personala Ana Zidarescu

copiii inspira copii dino

sursa foto: Arhiva personala Ana Zidarescu

 

Share on Facebook0Share on Google+0Digg thisShare on Reddit0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0Email this to someone

Trimite mai departe

Comentarii